Potrivit poporului tibetan, cel mai important lucru in metoda tibetana de educatie este ca aplicarea, sa corespunda varstei copilului si sa se aplice in mod natural, nu fortat. Pe baza acestor reguli, metoda tibetana de educatie poate fi impartita conditionat in 4 etape.

Metoda tibetana de crestere: de la 1 la 5 ani

In aceasta perioada, copiii sunt curiosi, foarte activi, obraznici, stangaci, le lipseste concentrarea. Aceasta este varsta in care sunt cei mai inocenti si daca fac rau sau ceva rau, nu o fac in mod constient. De multe ori nu inteleg de ce sunt certati.

Ei nu inteleg de ce li se spune mereu „NU”. Vor sa atinga si sa incerce totul si acesta este modul lor de a cunoaste. Prin urmare, parintii nu trebuie sa recurga la pedepse (fizice si verbale) in aceasta perioada. Acestea ar afecta increderea in sine, creativitatea si dezvoltarea copiilor.

Conform metodei de crestere tibetana, copiii la aceasta varsta ar trebui tratati ca niste regi – sa fie aplaudati si incurajati cand sunt pe calea cea buna, dar in acelasi timp sa li se arate atunci cand gresesc.

Metoda tibetana de crestere: de la 5 la 10 ani

Aceasta este varsta in care copiii sunt mai constienti si pot judeca ceea ce este bine si rau. Intelectul copilului la aceasta varsta se dezvolta activ si este momentul pentru a incepe cu cresterea activa.

Potrivit poporului tibetan, copiilor intre 5 si 10 ani, parintii trebuie sa le atribuie sarcini, sa aiba asteptari de la ei si sa fie putin mai stricti. Aceasta este varsta la care rasfatul copiilor ar avea consecinte grave pentru dezvoltarea lor viitoare.

Metoda tibetana de crestere: de la 10 la 15 ani

Acesta este momentul in care copiii vor sa fie complet independenti, sa ia decizii pe cont propriu etc. Sarcina parintelui este de a-i bate pe umar atunci cand au dreptate si, atunci cand gresesc, sa le-o spuna delicat – ca ei insisi sa-si dea seama de greseli.

Metoda tibetana de crestere: peste 15 ani

A face educatie la aceasta varsta este prea tarziu. Insa este momentul in care parintii pot culege roadele muncii lor, numai daca s-au descurcat bine in rolul de educator. De asemenea, este timpul ca parintii sa-si arate respectul fata de copil si alegerile pe care acesta le face.